Cuprins
|
Indicație |
|---|---|
|
Pentru un ghid modern specific Debian privind rețelele, citiți Manualul administratorului Debian — Configurarea rețelei. |
|
Indicație |
|---|---|
|
În cadrul systemd, networkd poate fi utilizat pentru gestionarea
rețelelor. A se vedea |
Să trecem în revistă infrastructura de rețea de bază a sistemului Debian modern.
Tabel 5.1. Lista instrumentelor de configurare a rețelei
| pachete | popcon(popularitate) | dimensiune | tipul | descriere |
|---|---|---|---|---|
network-manager
|
V:425, I:484 | 7805 | config::NM | NetworkManager (daemon): gestionează rețeaua în mod automat |
network-manager-gnome
|
V:53, I:195 | 18 | config::NM | NetworkManager (interfață GNOME) |
netplan.io
|
V:1.9, I:8.1 | 340 | config::NM+networkd | Netplan (generator): interfață unificată și declarativă pentru NetworkManager și modulele systemd-networkd |
ifupdown
|
V:623, I:973 | 201 | config::ifupdown | instrument standardizat pentru activarea și dezactivarea rețelei (specific Debian) |
pppoeconf
|
V:0.2, I:4.3 | 174 | config::helper | asistent de configurare pentru conexiunea PPPoE |
wpasupplicant
|
V:403, I:527 | 3901 | config::helper | client ce oferă suport pentru WPA și WPA2 (IEEE 802.11i) |
wpagui
|
V:0.2, I:1.4 | 784 | config::helper | client cu interfață grafică Qt pentru wpa_supplicant |
wireless-tools
|
V:192, I:264 | 293 | config::helper | instrumente pentru manipularea extensiilor „fără fir” Linux (Linux Wireless Extensions) |
iw
|
V:38, I:488 | 332 | config::helper | instrument pentru configurarea dispozitivelor wireless Linux |
iproute2
|
V:758, I:985 | 4122 | config::iproute2 | iproute2, IPv6 și alte configurații avansate
de rețea: ip(8), tc(8) etc. |
iptables
|
V:356, I:632 | 2408 | config::Netfilter | instrumente de administrare pentru filtrarea pachetelor și NAT (Netfilter) |
nftables
|
V:214, I:853 | 191 | config::Netfilter | instrumente de administrare pentru filtrarea pachetelor și NAT (Netfilter) (succesor al {ip,ip6,arp,eb}tables) |
iputils-ping
|
V:196, I:997 | 188 | test | testează accesibilitatea rețelei unei gazde aflată la distanță prin nume gazdă sau adresă IP (iproute2) |
iputils-arping
|
V:2, I:19 | 53 | test | testează accesibilitatea rețelei unei gazde de la distanță specificată de adresa ARP |
iputils-tracepath
|
V:2, I:21 | 50 | test | trasează ruta de rețea către o gazdă la distanță |
ethtool
|
V:94, I:252 | 1077 | test | afișează sau modifică configurarea dispozitivului Ethernet |
mtr-tiny
|
V:4, I:39 | 181 | test::low-level | urmărește ruta de rețea către o gazdă la distanță (curses) |
mtr
|
V:4, I:41 | 230 | test::low-level | urmărește ruta de rețea către o gazdă la distanță (curses și GTK) |
gnome-nettool
|
V:1, I:10 | 2480 | test::low-level | instrumente pentru opereții comune de informații de rețea (GNOME) |
nmap
|
V:25, I:186 | 4607 | test::low-level | cartograf de rețea / scaner de porturi (Nmap, consolă) |
tcpdump
|
V:17, I:168 | 1346 | test::low-level | analizator de trafic de rețea (Tcpdump, consolă) |
wireshark
|
V:3, I:41 | 11263 | test::low-level | analizator de trafic de rețea (Wireshark, GTK) |
tshark
|
V:2, I:23 | 434 | test::low-level | analizator de trafic de rețea (consolă) |
tcptrace
|
V:0.2, I:1.8 | 407 | test::low-level | produce o sinteză a conexiunilor din ieșirea tcpdump |
ntopng
|
V:0.64, I:0.88 | 15604 | test::low-level | afișează utilizarea rețelei în navigatorul web |
dnsutils
|
V:6, I:173 | 23 | test::low-level | clienți de rețea furnizați cu BIND:
nslookup(8), nsupdate(8),
dig(8) |
dlint
|
V:0.1, I:2.3 | 51 | test::low-level | verifică informațiile zonei DNS utilizând căutări în serverul de nume |
dnstracer
|
V:0.1, I:1.2 | 59 | test::low-level | urmărește un lanț de servere DNS până la sursă |
Rezolvarea numelui de gazdă este acceptată în prezent și de mecanismul NSS (Name Service Switch). Fluxul acestei rezolvări este următorul.
Fișierul „/etc/nsswitch.conf” cu secțiunea
„hosts: files dns” dictează ordinea de rezolvare a
numelor de gazdă; (aceasta înlocuiește vechea funcționalitate a secțiunii
„order” din „/etc/host.conf”).
Metoda files este invocată prima. Dacă numele gazdei
este găsit în fișierul „/etc/hosts”, aceasta returnează
toate adresele valide pentru acesta și se închide; (fișierul
„/etc/host.conf” conține „multi on”).
Se invocă metoda dns. Dacă numele gazdei este găsit prin
interogarea către Sistemul de
nume de domeniu Internet („Internet Domain Name System”: DNS)
identificat de fișierul „/etc/resolv.conf”, acesta
returnează toate adresele valide pentru acesta și iese.
O stație de lucru tipică poate fi instalată cu numele gazdei definit, de
exemplu, la „host_name” și numele de domeniu opțional
definit la un șir gol. Apoi, „/etc/hosts” arată astfel.
127.0.0.1 localhost
127.0.1.1 host_name
# The following lines are desirable for IPv6 capable hosts
::1 localhost ip6-localhost ip6-loopback
ff02::1 ip6-allnodes
ff02::2 ip6-allrouters
Fiecare linie începe cu adresa IP și este urmată de numele gazdei asociat.
Adresa IP 127.0.1.1 din a doua linie a acestui exemplu
poate să nu fie găsită pe unele sisteme de tip Unix. Programul de instalare Debian creează
această intrare pentru un sistem fără adresă IP permanentă, ca soluție
pentru unele programe (de exemplu, GNOME), așa cum este documentat în eroarea #719621.
host_name corespunde numelui de gazdă definit în
„/etc/hostname” (a se vedea Secțiune 3.8.1, „Numele gazdei”).
Pentru un sistem cu o adresă IP permanentă, această adresă IP permanentă
trebuie utilizată aici în locul 127.0.1.1.
Pentru un sistem cu o adresă IP permanentă și un nume de domeniu complet calificat (FQDN) furnizat de Sistemul de nume de domeniu (DNS), acel host_name canonic. domain_name ar trebui utilizat în locul host_name.
„/etc/resolv.conf” este un fișier static dacă pachetul
resolvconf nu este instalat. Dacă este instalat, este o
legătură simbolică. În ambele cazuri, acesta conține informații care
inițializează rutinele de rezolvare. Dacă DNS-ul este găsit la
IP="192.168.11.1", acesta conține următoarele.
nameserver 192.168.11.1
Pachetul resolvconf transformă acest
„/etc/resolv.conf” într-o legătură simbolică și
gestionează automat conținutul său prin scripturi-cârlig.
Pentru stația de lucru PC într-un mediu LAN ad-hoc tipic, numele gazdei
poate fi rezolvat prin Multicast DNS
(mDNS), pe lângă metodele de bază files și
dns.
Avahi oferă un cadru pentru descoperirea serviciilor DNS multicast în Debian.
Acesta este echivalentul lui Apple Bonjour / Apple Rendezvous.
Pachetul de module de extensie libnss-mdns asigură
rezolvarea numelor de gazdă prin mDNS pentru funcționalitatea GNU Name
Service Switch (NSS) a bibliotecii GNU C (glibc).
Fișierul „/etc/nsswitch.conf” ar trebui să conțină o
secțiune de tipul „hosts: files mdns4_minimal [NOTFOUND=return]
dns” (consultați
/usr/share/doc/libnss-mdns/README.Debian pentru alte
configurații).
Un nume de gazdă cu sufixul ". local„ domeniu pseudo-de nivel superior este
rezolvat prin trimiterea unui mesaj de interogare mDNS într-un pachet UDP
multicast utilizând adresa IPv4 ”224.0.0.251„ sau adresa
IPv6 ”FF02::FB".
|
Notă |
|---|---|
|
Extinderea domeniilor generice de nivel superior (gTLD) în Sistemul de nume de domeniu este în curs de desfășurare. Aveți grijă la coliziunea numelor atunci când alegeți un nume de domeniu utilizat numai în cadrul LAN. |
|
Notă |
|---|---|
|
Utilizarea pachetelor precum |
systemd utilizează „Nume predictibile ale interfețelor
de rețea”, cum ar fi „enp0s25”.
Să ne reamintim intervalele de adrese IPv4 pe 32 de biți din fiecare clasă rezervate pentru utilizare în rețelele locale (LAN) de către rfc1918. Aceste adrese sunt garantate să nu intre în conflict cu niciuna dintre adresele din Internet.
|
Notă |
|---|---|
|
Adresele IP scrise cu două puncte sunt adresa
IPv6, de exemplu, „ |
Tabel 5.2. Lista intervalelor de adrese de rețea
| Clasa | adrese de rețea | masca de rețea | masca de rețea /biți | numărul de subrețele |
|---|---|---|---|---|
| A | 10.x.x.x | 255.0.0.0 | /8 | 1 |
| B | 172.16.x.x — 172.31.x.x | 255.255.0.0 | /16 | 16 |
| C | 192.168.0.x — 192.168.255.x | 255.255.255.0 | /24 | 256 |
|
Notă |
|---|---|
|
Dacă una dintre aceste adrese este atribuită unei gazde, atunci gazda respectivă nu trebuie să acceseze Internetul direct, ci trebuie să îl acceseze printr-o poartă de acces care acționează ca un proxy pentru servicii individuale sau care efectuează Network Address Translation (NAT). Routerul de bandă largă efectuează de obicei NAT pentru mediul LAN al consumatorului. |
Deși majoritatea dispozitivelor hardware sunt acceptate de sistemul Debian, există unele dispozitive de rețea care necesită firmware DFSG non-free pentru a le accepta. Vă rugăm să consultați Secțiune 9.10.5, „Controlori hardware și firmware”.
Interfețele de rețea sunt inițializate de obicei din
„networking.service” pentru interfața
lo și din „NetworkManager.service”
pentru alte interfețe în sistemele Debian moderne sub
systemd.
Debian poate gestiona conexiunea la rețea prin intermediul software-ului de gestionare daemon, cum ar fi NetworkManager (NM) (network-manager și pachetele asociate).
Acestea vin cu propriile programe cu interfață grafică (GUI) și de linie de comandă ca interfețe de utilizator.
Acestea vin cu propriul daemon ca motor al sistemului.
Acestea permit conectarea ușoară a sistemului dvs. la Internet.
Acestea permit gestionarea ușoară a configurației rețelelor cu fir și fără fir.
Acestea ne permit să configurăm rețeaua independent de pachetul vechi
ifupdown.
|
Notă |
|---|---|
|
Nu utilizați aceste instrumente de configurare automată a rețelei pentru servere. Acestea sunt destinate în principal utilizatorilor de stații de lucru mobile pe laptopuri. |
Aceste instrumente moderne de configurare a rețelei trebuie configurate
corespunzător pentru a evita conflictele cu pachetul vechi
ifupdown și fișierul său de configurare
„/etc/network/interfaces”.
Documentația oficială pentru NM în Debian este disponibilă în fișierul
„/usr/share/doc/network-manager/README.Debian”.
În esență, configurarea rețelei pentru mediul grafic debirou se face după cum urmează.
Faceți ca utilizatorul mediului grafic de birou, de exemplu
foo, să aparțină grupului „netdev”
prin următoarea comandă (alternativ, faceți acest lucru automat prin
intermediul D-bus în medii grafice moderne de
birou, precum GNOME și KDE).
$ sudo usermod -a -G netdev foo
Păstrați configurația din fișierul
„/etc/network/interfaces” cât mai simplă, după cum se
arată mai jos.
auto lo iface lo inet loopback
Reporniți NM în felul următor.
$ sudo systemctl restart NetworkManager
Configurați rețeaua prin intermediul interfeței grafice.
|
Notă |
|---|---|
|
Numai interfețele care nu sunt listate în
„ |
|
Indicație |
|---|---|
|
Dacă doriți să extindeți capacitățile de configurare a rețelei NM, vă rugăm
să căutați module de extensie adecvate și pachete suplimentare, cum ar fi
|
În systemd, rețeaua poate fi configurată în
/etc/systemd/network/. Consultați
systemd-resolved(8), resolved.conf(5)
și systemd-networkd(8).
Acest lucru permite configurarea modernă a rețelei fără interfață grafică.
O configurație pentru clientul DHCP poate fi efectuată prin crearea
fișierului „/etc/systemd/network/dhcp.network”. De
exemplu:
[Match] Name=en* [Network] DHCP=yes
O configurație de rețea statică poate fi efectuată prin crearea fișierului
„/etc/systemd/network/static.network”. De exemplu:
[Match] Name=en* [Network] Address=192.168.0.15/24 Gateway=192.168.0.1
Configurația modernă de rețea pentru cloud poate utiliza pachetele
cloud-init și netplan.io (consultați
Secțiune 3.8.4, „Inițializarea sistemului cloud”).
Pachetul netplan.io acceptă
systemd-networkd și NetworkManager ca
sisteme de configurare a rețelei și permite configurarea declarativă a
rețelei utilizând date YAML. Când modificați
YAML:
Rulați comanda „netplan generate” pentru a genera toate
configurațiile necesare acestor sisteme din YAML.
Rulați comanda „netplan apply” pentru a aplica
configurația generată la sistemele de configurare a rețelei.
Consultați „Documentația
Netplan”, netplan(5),
netplan-generate(8) și
netplan-apply(8).
A se vedea și „Documentația
Cloud-init” (în special secțiunile „Surse de configurare” și „Netplan Passthrough”) pentru a afla cum
cloud-init poate integra configurația
netplan.io cu surse de date alternative.
O configurație pentru clientul DHCP poate fi efectuată prin crearea unui
fișier sursă de date „/etc/netplan/50-dhcp.yaml”:
network:
version: 2
ethernets:
all-en:
match:
name: "en*"
dhcp4: true
dhcp6: true
O configurație de rețea statică poate fi efectuată prin crearea unui fișier
sursă de date „/etc/netplan/50-static.yaml”:
network:
version: 2
ethernets:
eth0:
addresses:
- 192.168.0.15/24
routes:
- to: default
via: 192.168.0.1
Pentru configurarea rețelei de nivel inferior în Linux, utilizați programele
iproute2 (ip(8), …) .
Comenzile Iproute2 oferă funcționalități complete de configurare a rețelei la nivel inferior. Iată un tabel de conversie din comenzile învechite net-tools în noile comenzi iproute2 etc.
Tabel 5.3. Tabel de corespondență între comenzile învechite
net-tools și noile comenzi iproute2
| comenzile net-tools învechite | noile comenzi iproute2, etc. | utilitate |
|---|---|---|
ifconfig(8) |
ip addr |
adresa de protocol (IP sau IPv6) pe un dispozitiv |
route(8) |
ip route |
intrare în tabelul de direcționare |
arp(8) |
ip neigh |
intrare în cache-ul ARP sau NDISC |
ipmaddr |
ip maddr |
adresă multicast |
iptunnel |
ip tunnel |
tunel peste IP |
nameif(8) |
ifrename(8) |
numește interfețele de rețea pe baza adreselor MAC |
mii-tool(8) |
ethtool(8) |
configurează dispozitivul Ethernet |
A se vedea ip(8)și Linux Advanced Routing &
Traffic Control.
Puteți utiliza în siguranță comenzile de rețea de nivel inferior, deoarece acestea nu modifică configurația rețelei.
Tabel 5.4. Lista comenzilor de rețea de nivel inferior
| comandă | descriere |
|---|---|
ip addr show |
afișează starea legăturii și a adresei interfețelor active |
route -n |
afișează toate tabelele de direcționare în adrese numerice |
ip route show |
afișează toate tabelele de direcționare în adrese numerice |
arp |
afișează conținutul curent al tabelelor cache ARP |
ip neigh |
afișează conținutul curent al tabelelor cache ARP |
plog |
afișează jurnalul demonului ppp |
ping yahoo.com |
verifică conexiunea la Internet la „yahoo.com” |
whois yahoo.com |
verifică cine a înregistrat „yahoo.com” în baza de date a
domeniilor |
traceroute yahoo.com |
urmărește conexiunea la Internet la „yahoo.com” |
tracepath yahoo.com |
urmărește conexiunea la Internet la „yahoo.com” |
mtr yahoo.com |
urmărește conexiunea la Internet la „yahoo.com” (în mod
repetat) |
dig [@dns-server.com] example.com [{a|mx|any}] |
verifică înregistrările DNS ale
„example.com” de către
„dns-server.com” pentru o înregistrare
„a”, „mx” sau „any” |
iptables -L -n |
verifică filtrul de pachete |
netstat -a |
găsește toate porturile deschise |
netstat -l --inet |
găsește porturile de ascultare |
netstat -ln --tcp |
găsește porturile TCP de ascultare (numerice) |
dlint example.com |
verifică informațiile zonei DNS pentru „example.com” |
|
Indicație |
|---|---|
|
Unele dintre aceste instrumente de configurare a rețelei de nivel inferior
se află în „ |
Optimizarea generală a rețelei depășește sfera acestei documentații. Abordez doar subiecte relevante pentru conexiunile casnice.
Tabel 5.5. Instrumente de optimizare a rețelei
| pachete | popcon(popularitate) | dimensiune | descriere |
|---|---|---|---|
iftop
|
V:6, I:89 | 93 | afișează informații despre utilizarea lățimii de bandă pe o interfață de rețea |
iperf
|
V:2, I:36 | 427 | instrument de măsurare a lățimii de bandă a protocolului Internet |
ifstat
|
V:0.7, I:5.9 | 52 | monitorizarea statisticilor interfeței |
bmon
|
V:2, I:20 | 141 | monitor portabil de lățime de bandă și estimator de viteză |
ethstatus
|
V:0.3, I:2.8 | 41 | script care măsoară rapid rata de transfer a dispozitivelor de rețea |
bing
|
V:0.09, I:0.56 | 80 | tester empiric stocastic al lățimii de bandă |
bwm-ng
|
V:1, I:10 | 95 | monitor de lățime de bandă mic și simplu, bazat pe consolă |
ethstats
|
V:0.05, I:0.41 | 21 | monitor de statistici Ethernet bazat pe consolă |
ipfm
|
V:0.06, I:0.14 | 78 | instrument de analizare a lățimii de bandă |
NM stabilește în mod normal automat unitatea maximă de transmisie („Maximum Transmission Unit”: MTU) optimă.
În unele cazuri, este posibil să doriți să stabiliți MTU manual după
experimentarea cu ping(8) cu opțiunea „-M
do” pentru a trimite un pachet ICMP cu diferite dimensiuni de
pachete de date. MTU este dimensiunea maximă a pachetului de date fără
fragmentare IP plus 28 de octeți pentru IPv4 și plus 48 de octeți pentru
IPv6. De exemplu, următoarea comandă găsește MTU pentru conexiunea IPv4 ca
fiind 1460 și MTU pentru conexiunea IPv6 ca fiind 1500.
$ ping -4 -c 1 -s $((1500-28)) -M do www.debian.org PING (149.20.4.15) 1472(1500) bytes of data. ping: local error: message too long, mtu=1460 --- ping statistics --- 1 packets transmitted, 0 received, +1 errors, 100% packet loss, time 0ms $ ping -4 -c 1 -s $((1460-28)) -M do www.debian.org PING (130.89.148.77) 1432(1460) bytes of data. 1440 bytes from klecker-misc.debian.org (130.89.148.77): icmp_seq=1 ttl=50 time=325 ms --- ping statistics --- 1 packets transmitted, 1 received, 0% packet loss, time 0ms rtt min/avg/max/mdev = 325.318/325.318/325.318/0.000 ms $ ping -6 -c 1 -s $((1500-48)) -M do www.debian.org PING www.debian.org(mirror-csail.debian.org (2603:400a:ffff:bb8::801f:3e)) 1452 data bytes 1460 bytes from mirror-csail.debian.org (2603:400a:ffff:bb8::801f:3e): icmp_seq=1 ttl=47 time=191 ms --- www.debian.org ping statistics --- 1 packets transmitted, 1 received, 0% packet loss, time 0ms rtt min/avg/max/mdev = 191.332/191.332/191.332/0.000 ms
Acest proces este descoperirea traseului
MTU („Path MTU”: PMTU) (RFC1191), iar
comanda tracepath(8) poate automatiza acest proces.
Tabel 5.6. Reguli de bază pentru valoarea optimă a MTU
| mediul de rețea | MTU | justificare |
|---|---|---|
| Legătură dial-up (IP: PPP) | 576 | standard |
| Legătură Ethernet (IP: DHCP sau fixă) | 1500 | standard și implicită |
În plus față de aceste reguli de bază, trebuie să știți următoarele.
Orice utilizare a metodelor de tunelare (VPN etc.) poate reduce și mai mult MTU-ul optim din cauza suprasarcinii generate.
Valoarea MTU nu trebuie să depășească valoarea PMTU determinată experimental.
O valoare MTU mai mare este, în general, mai bună atunci când sunt îndeplinite alte limitări.
Dimensiunea maximă a segmentului (MSS) este utilizată ca măsură alternativă a dimensiunii pachetului. Relația dintre MSS și MTU este următoarea.
MSS = MTU - 40 pentru IPv4
MSS = MTU - 60 pentru IPv6
|
Notă |
|---|---|
|
Optimizarea bazată pe |
Debitul TCP poate fi maximizat prin ajustarea parametrilor dimensiunii memoriei tampon TCP, așa cum se arată în „TCP tuning -- ajustarea TCP” pentru rețelele WAN moderne cu lățime de bandă mare și latență ridicată. Până în prezent, configurația implicită actuală a Debian funcționează bine chiar și pentru rețeaua mea LAN conectată prin serviciul rapid FTTP de 1 Gbps.
Netfilter oferă infrastructura pentru stateful firewall -- paravan de protecție dinamic (cu stări memorate) și traducerea adreselor de rețea („Network address translation”: NAT) cu module ale nucleului Linux (a se vedea Secțiune 3.10, „Inițializarea modulelor de nucleu”).
Tabel 5.7. Lista instrumentelor de paravan de protecție
| pachete | popcon(popularitate) | dimensiune | descriere |
|---|---|---|---|
nftables
|
V:214, I:853 | 191 | instrumente de administrare pentru filtrarea pachetelor și NAT (Netfilter) (succesor al {ip,ip6,arp,eb}tables) |
iptables
|
V:356, I:632 | 2408 | instrumente de administrare pentru netfilter (iptables(8) pentru
IPv4, ip6tables(8) pentru IPv6) |
arptables
|
V:0.1, I:1.8 | 102 | instrumente de administrare pentru netfilter (arptables(8) pentru
ARP) |
ebtables
|
V:14, I:24 | 276 | instrumente de administrare pentru netfilter (ebtables(8) pentru
punte Ethernet) |
iptstate
|
V:0.2, I:1.8 | 122 | monitorizează continuu starea netfilter
(similar cu top(1)) |
ufw
|
V:74, I:101 | 859 | Uncomplicated Firewall (UFW) -- (paravan de protecție fără complicații) este un program pentru gestionarea unui paravan de protecție netfilter |
gufw
|
V:6, I:11 | 3663 | interfață grafică cu utilizatorul pentru Uncomplicated Firewall (UFW) |
firewalld
|
V:17, I:24 | 2482 | firewalld este un program de paravan de protecție gestionat dinamic, cu suport pentru zone de rețea |
firewall-config
|
V:0.9, I:3.5 | 1076 | interfață grafică cu utilizatorul pentru firewalld |
shorewall-init
|
V:0.19, I:0.41 | 88 | inițializarea Shoreline Firewall (paravan de protecție al liniei de coastă) |
shorewall
|
V:2.3, I:5.3 | 3090 | Shoreline Firewall, generator de fișiere de configurare netfilter |
shorewall-lite
|
V:0.04, I:0.06 | 71 | Shoreline Firewall, generator de fișiere de configurare netfilter (versiune simplificată) |
shorewall6
|
V:0.7, I:1.3 | 1334 | Shoreline Firewall, generator de fișiere de configurare netfilter (versiune IPv6) |
shorewall6-lite
|
V:0.02, I:0.02 | 71 | Shoreline Firewall, generator de fișiere de configurare netfilter (versiune simplificată, IPv6) |
Programul principal al spațiului de utilizator al netfilter este iptables(8).
Puteți configura manual netfilter în mod
interactiv din shell, salva starea acestuia cu
iptables-save(8) și s-o restaurați prin scriptul init cu
iptables-restore(8) la repornirea sistemului.
Scripturile de asistență pentru configurare, precum shorewall, facilitează acest proces.
Consultați documentația la Documentația Netfilter (sau în
„/usr/share/doc/iptables/html/”).
Linux Networking-concepts HOWTO -- Rețetar pentru conceptele de rețea Linux
Linux 2.4 Packet Filtering HOWTO -- Rețetar pentru filtrarea pachetelor Linux 2.4
Linux 2.4 NAT HOWTO -- Rețetar pentru NAT în Linux 2.4
|
Indicație |
|---|---|
|
Deși acestea au fost scrise pentru Linux 2.4, atât comanda |