Cap. 9. Sfaturi privind sistemul

Utilizarea simplă a script(1) (vezi Secțiune 1.4.9, „Înregistrarea activităților shell-ului”) pentru a înregistra activitatea shell-ului produce un fișier cu caractere de control. Acest lucru poate fi evitat utilizând col(1) după cum urmează.

$ script
Script started, file is typescript

Faceți orice ... și apăsați Ctrl-D pentru a ieși din script.

$ col -bx < typescript > cleanedfile
$ vim cleanedfile

Există metode alternative pentru înregistrarea activităților din shell:

În Secțiune 1.4.2, „Personalizarea bash” sunt descrise două sfaturi care permit navigarea rapidă între directoare: $CDPATH și mc.

Dacă utilizați un program de filtrare a textului aproximativ, puteți renunța la introducerea rutei exacte. Pentru fzf, includeți următoarele în ~/.bashrc.

FZF_KEYBINDINGS_PATH=/usr/share/doc/fzf/examples/key-bindings.bash
if [ -f $FZF_KEYBINDINGS_PATH ]; then
  . $FZF_KEYBINDINGS_PATH
fi

De exemplu:

Aceste comenzi în modul Ex pot fi incluse în fișierul vimrc al utilizatorului, tradiționalul „~/.vimrc” sau „~/.vim/vimrc”, compatibil cu git. Iată un exemplu foarte simplu ^[2]:

""" Generic baseline Vim and Neovim configuration (~/.vimrc)
"""   - For NeoVim, use "nvim -u ~/.vimrc [filename]"
"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
let mapleader = ' '             " :h mapleader
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
set nocompatible                " :h 'cp -- sensible (n)vim mode
syntax on                       " :h :syn-on
filetype plugin indent on       " :h :filetype-overview
set encoding=utf-8              " :h 'enc (default: latin1) -- sensible encoding
""" current vim option value can be verified by :set encoding?
set backspace=indent,eol,start  " :h 'bs (default: nobs) -- sensible BS
set statusline=%<%f%m%r%h%w%=%y[U+%04B]%2l/%2L=%P,%2c%V
set listchars=eol:¶,tab:⇄\ ,extends:↦,precedes:↤,nbsp:␣
set viminfo=!,'100,<5000,s100,h " :h 'vi -- bigger copy buffer etc.
""" Pick "colorscheme" from blue darkblue default delek desert elflord evening
""" habamax industry koehler lunaperche morning murphy pablo peachpuff quiet ron
""" shine slate torte zellner
colorscheme industry
""" don't pick "colorscheme" as "default" which may kill SpellUnderline settings
set scrolloff=5                 " :h 'scr -- show 5 lines around cursor
set laststatus=2                " :h 'ls (default 1)  k
""" boolean options can be unset by prefixing "no"
set ignorecase                  " :h 'ic
set smartcase                   " :h 'scs
set autoindent                  " :h 'ai
set smartindent                 " :h 'si
set nowrap                      " :h 'wrap
"set list                        " :h 'list (default nolist)
set noerrorbells                " :h 'eb
set novisualbell                " :h 'vb
set t_vb=                       " :h 't_vb -- termcap visual bell
set spell                       " :h 'spell
set spelllang=en_us,cjk         " :h 'spl -- english spell, ignore CJK
set clipboard=unnamedplus       " :h 'cb -- cut/copy/paste with other app
set hidden                      " :h 'hid
set autowrite                   " :h 'aw
set timeoutlen=300              " :h 'tm

Harta tastelor din vim poate fi modificată în fișierul vimrc al utilizatorului. De exemplu:

	Atenție
	Nu încercați să modificați combinațiile de taste implicite fără motive întemeiate.

""" Popular mappings (imitating LazyVim etc.)
""" Window moves without using CTRL-W which is dangerous in INSERT mode
nnoremap <C-H> <C-W>h
nnoremap <C-J> <C-W>j
nnoremap <C-K> <C-W>k
silent! nnoremap <C-L> <C-W>l
""" Window resize
nnoremap <C-LEFT> <CMD>vertical resize -2<CR>
nnoremap <C-DOWN> <CMD>resize -2<CR>
nnoremap <C-UP> <CMD>resize +2<CR>
nnoremap <C-RIGHT> <CMD>vertical resize +2<CR>
""" Clear hlsearch with <ESC> (<C-L> is mapped as above)
nnoremap <ESC> <CMD>noh<CR><ESC>
inoremap <ESC> <CMD>noh<CR><ESC>
""" center after jump next
nnoremap n nzz
nnoremap N Nzz
""" fast "jk" to get out of INSERT mode (<ESC>)
inoremap  jk <CMD>noh<CR><ESC>
""" fast "<ESC><ESC>" to get out of TERM mode (CTRL-\ CTRL-N)
tnoremap <ESC><ESC> <C-\><C-N>
""" fast "jk" to get out of TERM mode (CTRL-\ CTRL-N)
tnoremap jk <C-\><C-N>
""" previous/next trouble/quickfix item
nnoremap [q <CMD>cprevious<CR>
nnoremap ]q <CMD>cnext<CR>
""" buffers
nnoremap <S-H> <CMD>bprevious<CR>
nnoremap <S-L> <CMD>bnext<CR>
nnoremap [b <CMD>bprevious<CR>
nnoremap ]b <CMD>bnext<CR>
""" Add undo break-points
inoremap  , ,<C-G>u
inoremap  . .<C-G>u
inoremap  ; ;<C-G>u
""" save file
inoremap <C-S> <CMD>w<CR><ESC>
xnoremap <C-S> <CMD>w<CR><ESC>
nnoremap <C-S> <CMD>w<CR><ESC>
snoremap <C-S> <CMD>w<CR><ESC>
""" better indenting
vnoremap < <gv
vnoremap > >gv
""" terminal (Somehow under Linux, <C-/> becomes <C-_> in Vim)
nnoremap <C-_> <CMD>terminal<CR>
"nnoremap <C-/> <CMD>terminal<CR>
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
if ! has('nvim')
""" Toggle paste mode with <SPACE>p for Vim (no need for Nvim)
set pastetoggle=<leader>p
""" nvim default mappings for Vim.  See :h default-mappings in nvim
""" copy to EOL (no delete) like D for d
noremap Y y$
""" sets a new undo point before deleting
inoremap <C-U> <C-G>u<C-U>
inoremap <C-W> <C-G>u<C-W>
""" <C-L> is re-purposed as above
""" execute the previous macro recorded with Q
nnoremap Q @@
""" repeat last substitute and *KEEP* flags
nnoremap & :&&<CR>
""" search visual selected string for visual mode
xnoremap * y/\V<C-R>"<CR>
xnoremap # y?\V<C-R>"<CR>
endif

Pentru ca combinațiile de taste de mai sus să funcționeze corect, programul de terminal trebuie configurat să genereze „ASCII DEL” pentru tasta Backspace și „Secvență de eludare” pentru tasta Delete.

Alte configurații diverse pot fi modificate în fișierul vimrc al utilizatorului. De exemplu:

""" Use faster 'rg' (ripgrep package) for :grep
if executable("rg")
  set grepprg=rg\ --vimgrep\ --smart-case
  set grepformat=%f:%l:%c:%m
endif
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
""" Retain last cursor position :h '"
augroup RetainLastCursorPosition
  autocmd!
  autocmd BufReadPost *
    \ if line("'\"") > 0 && line ("'\"") <= line("$") |
    \   exe "normal! g'\"" |
    \ endif
augroup END
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
""" Force to use underline for spell check results
augroup SpellUnderline
  autocmd!
  autocmd ColorScheme * highlight SpellBad term=Underline gui=Undercurl
  autocmd ColorScheme * highlight SpellCap term=Underline gui=Undercurl
  autocmd ColorScheme * highlight SpellLocal term=Underline gui=Undercurl
  autocmd ColorScheme * highlight SpellRare term=Underline gui=Undercurl
augroup END
""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
""" highlight tailing spaces except when typing as red (set after colorscheme)
highlight TailingWhitespaces ctermbg=red guibg=red
""" \s\+     1 or more whitespace character: <Space> and <Tab>
""" \%#\@<!  Matches with zero width if the cursor position does NOT match.
match TailingWhitespaces /\s\+\%#\@<!$/

Pachetele de module de extensie din pacheul vim-scripts pot fi activate folosind fișierul vimrc al utilizatorului. De exemplu:

packadd! secure-modelines
packadd! winmanager
" IDE-like UI for files and buffers with <space>w
nnoremap <leader>w         :WMToggle<CR>

Noul sistem nativ de pachete Vim funcționează bine cu „git” și „git submodule”. Un astfel de exemplu de configurare poate fi găsit în depozitul meu git: dot-vim. Acesta face în esență următoarele:

Pentru mai multe informații, porniți vim cu „vim --startuptime vimstart.log” pentru a verifica secvența reală de execuție și timpul utilizat pentru fiecare etapă.

Este destul de confuz să vezi prea multe modalități^[3] de a gestiona și încărca aceste pachete externe în vim. Verificarea informațiilor originale este cea mai bună soluție.

Consultați Secțiune 3.5, „Mesajele sistemului” și Secțiune 3.4, „Mesajele nucleului”.

Deși instrumentele de paginare precum more(1) și less (1) (a se vedea Secțiune 1.4.5, „Paginatorul”) și instrumentele personalizate pentru evidențiere și formatare (a se vedea Secțiune 11.1.8, „Evidențierea și formatarea datelor în text simplu”) pot afișa datele de text într-un mod plăcut, editorii de uz general (a se vedea Secțiune 1.4.6, „Editorul de text”) sunt cei mai versatili și cei care pot fi cel mai mult personalizați.

	Indicație
	Pentru vim(1) și pseudonimul său pentru modul de paginator view(1), „:set hls” activează căutarea evidențiată.

Formatul implicit de afișare a orei și datei de către comanda „ls -l” depinde de configurația regională (vedeți Secțiune 1.2.6, „Marcaje de timp” pentru valoare). Variabila „$LANG” este consultată prima și poate fi suprascrisă de variabilele de mediu exportate „$LC_TIME” sau „$LC_ALL”.

Formatul de afișare implicit pentru fiecare configurație regională depinde de versiunea bibliotecii standard C (pachetul libc6) utilizată. Adică, versiunile diferite ale Debian aveau configurații implicite diferite. Pentru formatele iso, consultați ISO 8601.

Dacă doriți cu adevărat să personalizați acest format de afișare a datei și orei dincolo de configurația regională, trebuie să definiți valoarea stilului de afișare a datei și orei prin argumentul „ --time-style” sau prin valoarea „$TIME_STYLE” (consultați ls(1), date(1), «info coreutils 'ls invocation'»).

	Indicație
	Puteți elimina introducerea opțiunilor lungi în linia de comandă utilizând un alias de comandă (consultați Secțiune 1.5.9, „Alias de comandă”): alias ls='ls --time-style=+%d.%m.%y %H:%M'

Ecoul Shell pentru majoritatea terminalelor moderne poate fi colorat folosind codul de eludare ANSI (vedeți „/usr/share/doc/xterm/ctlseqs.txt.gz”).

De exemplu, încercați următoarele

$ RED=$(printf "\x1b[31m")
$ NORMAL=$(printf "\x1b[0m")
$ REVERSE=$(printf "\x1b[7m")
$ echo "${RED}RED-TEXT${NORMAL} ${REVERSE}REVERSE-TEXT${NORMAL}"

Pentru Vim, procedați după cum urmează.

Pentru Emacs, procedați după cum urmează.

Există instrumente specializate pentru înregistrarea modificărilor din fișierele de configurare cu ajutorul DVCS și pentru realizarea de instantanee ale sistemului pe Btrfs.

Puteți lua în considerare și abordarea scriptului local Secțiune 10.2.3, „Sfaturi pentru copierea de rezervă”.

$ sudo fuser -v /var/log/mail.log
                     USER        PID ACCESS COMMAND
/var/log/mail.log:   root       2946 F.... rsyslogd

$ sudo fuser -v smtp/tcp
                     USER        PID ACCESS COMMAND
smtp/tcp:            Debian-exim   3379 F.... exim4

Acum știți că sistemul dvs. rulează exim4(8) pentru a gestiona conexiunile TCP la portul SMTP (25).

for x in *.ext; do if [ -f "$x"]; then command "$x" ; fi; done

find . -type f -maxdepth 1 -name '*.ext' -print0 | xargs -0 -n 1 command

find . -type f -maxdepth 1 -name '*.ext' -exec command '{}' \;

find . -type f -maxdepth 1 -name '*.ext' -exec sh -c "command '{}' && echo 'successful'" \;

Exemplele de mai sus sunt scrise pentru a asigura gestionarea corectă a numelor de fișiere ciudate, cum ar fi cele care conțin spații. Consultați Secțiune 10.1.5, „Expresii idiomatice pentru selectarea fișierelor” pentru utilizări mai avansate ale find(1).

Pentru interfața de linie de comandă („command-line interface”: CLI), se execută primul program cu numele corespunzător găsit în directoarele specificate în variabila de mediu $PATH. Consultați Secțiune 1.5.3, „Variabila „$PATH””.

Pentru interfața grafică cu utilizatorul („graphical user interface”: GUI) conformă cu standardele freedesktop.org, fișierele *.desktop din directorul /usr/share/applications/ furnizează atributele necesare pentru afișarea meniului GUI al fiecărui program. Fiecare pachet care este compatibil cu sistemul de meniuri xdg al Freedesktop.org instalează datele de meniu furnizate de „*.desktop” în „/usr/share/applications/”. Mediile grafice de birou moderne care sunt compatibile cu standardul Freedesktop.org utilizează aceste date pentru a genera meniul lor folosind pachetul xdg-utils. Consultați „/usr/share/doc/xdg-utils/README”.

De exemplu, fișierul chromium.desktop definește atributele pentru „Navigatorul Web Chromium”, cum ar fi „Name” pentru numele programului, „Exec” pentru ruta de execuție și argumentele programului, „Icon” pentru pictograma utilizată etc. (consultați Descriptorul de intrare desktop) după cum urmează:

[Desktop Entry]
Version=1.0
Name=Chromium Web Browser
GenericName=Web Browser
Comment=Access the Internet
Comment[fr]=Explorer le Web
Exec=/usr/bin/chromium %U
Terminal=false
X-MultipleArgs=false
Type=Application
Icon=chromium
Categories=Network;WebBrowser;
MimeType=text/html;text/xml;application/xhtml_xml;x-scheme-handler/http;x-scheme-handler/https;
StartupWMClass=Chromium
StartupNotify=true

Aceasta este o descriere simplificată. Fișierele *.desktop sunt scanate după cum urmează.

Mediul de birou definește variabilele de mediu $XDG_DATA_HOME și $XDG_DATA_DIR. De exemplu, în GNOME:

Astfel, directoarele de bază (a se vedea XDG Base Directory Specification) și directoarele de aplicații sunt următoarele.

Fișierele *.desktop sunt scanate în aceste directoare de aplicații în această ordine.

	Indicație
	O intrare personalizată în meniul GUI poate fi creată prin adăugarea unui fișier *.desktop în directorul $HOME/.local/share/applications/.

	Indicație
	Linia „Exec=...” nu este analizată de shell. Utilizați comanda env(1) dacă trebuie să fie definite variabile de mediu.

	Indicație
	În mod similar, dacă un fișier *.desktop este creat în directorul autostart din aceste directoare de bază, programul specificat în fișierul *.desktop este executat automat la pornirea mediului de birou. Consultați Desktop Application Autostart Specification.

Indicație

În mod similar, dacă un fișier *.desktop este creat în directorul $HOME/Desktop și mediul grafic de birou este configurat să accepte funcția de lansare a pictogramelor de pe birou, programul specificat în acesta este executat la efectuarea unui clic cu mouse-ul pe pictogramă. Rețineți că numele real al directorului $HOME/Desktop depinde de configurația regională. Consultați xdg-user-dirs-update(1).

Utilizați cron(8) pentru a programa sarcini în mod regulat. Consultați crontab(1) și crontab(5).

Puteți programa rularea proceselor ca utilizator normal, de exemplu foo, creând un fișier crontab(5) ca „/var/spool/cron/crontabs/foo” cu comanda „crontab -e”.

Iată un exemplu de fișier crontab(5).

# use /usr/bin/sh to run commands, no matter what /etc/passwd says
SHELL=/bin/sh
# mail any output to paul, no matter whose crontab this is
MAILTO=paul
# Min Hour DayOfMonth Month DayOfWeek command (Day... are OR'ed)
# run at 00:05, every day
5  0  *  * *   $HOME/bin/daily.job >> $HOME/tmp/out 2>&1
# run at 14:15 on the first of every month -- output mailed to paul
15 14 1  * *   $HOME/bin/monthly
# run at 22:00 on weekdays(1-5), annoy Joe. % for newline, last % for cc:
0 22 *   * 1-5 mail -s "It's 10pm" joe%Joe,%%Where are your kids?%.%%
23 */2 1 2 *   echo "run 23 minutes after 0am, 2am, 4am ..., on Feb 1"
5  4 *   * sun echo "run at 04:05 every Sunday"
# run at 03:40 on the first Monday of each month
40 3 1-7 * *   [ "$(date +%a)" == "Mon" ] && command -args

	Indicație
	Pentru ca sistemul să nu funcționeze continuu, instalați pachetul anacron pentru a programa comenzi periodice la intervale specificate, pe cât posibil în funcție de timpul de funcționare al mașinii. Consultați anacron(8) și anacrontab(5).

	Indicație
	Pentru scripturile de întreținere programată a sistemului, le puteți rula periodic din contul root, plasând astfel de scripturi în „/etc/cron.hourly/”, „/etc/cron.daily/”, „/etc/cron.weekly/” sau „/etc/cron.monthly/”. Momentele de execuție ale acestor scripturi pot fi personalizate prin „/etc/crontab” și „/etc/anacrontab”.

Systemd are capacitatea de nivel inferior de a programa rularea programelor fără demonul cron. De exemplu, /lib/systemd/system/apt-daily.timer și /lib/systemd/system/apt-daily.service configurează activitățile zilnice de descărcare apt. Consultați systemd.timer(5) .

Systemd poate programa programul nu numai pe evenimentul cronometrat, ci și pe evenimentul de montare. Consultați Secțiune 10.2.3.3, „Copiere de rezervă declanșată de evenimentul programatorului de sarcini” și Secțiune 10.2.3.2, „Copiere de rezervă declanșată de evenimentul de montare” pentru exemple.

Vedeți mai multe în Linux kernel user’s and administrator’s guide » Linux Magic System Request Key Hacks

	Indicație
	Din terminalul SSH etc., puteți utiliza funcția Alt-SysRq scriind în „/proc/sysrq-trigger”. De exemplu, „echo s > /proc/sysrq-trigger; echo u > /proc/sysrq-trigger” din promptul shell-ului root sincronizează și udemontează toate sistemele de fișiere montate.

Nucleul Linux Debian amd64 actual (2021) are /proc/sys/kernel/sysrq=438=0b110110110:

Pentru dispozitivele de tip PCI (AGP, PCI-Express, CardBus, ExpressCard etc.), lspci(8) (probabil cu opțiunea „-nn”) este un bun punct de plecare pentru identificarea hardware-ului.

Alternativ, puteți identifica hardware-ul citind conținutul „/proc/bus/pci/devices” sau răsfoind arborele de directoare din „/sys/bus/pci” (consultați Secțiune 1.2.12, „procfs și sysfs”).

Aici, ACPI este un cadru mai nou pentru sistemul de gestionare a energiei decât APM.

	Indicație
	Scalarea frecvenței procesorului pe sistemele moderne este controlată de module ale nucleului, precum acpi_cpufreq.

# date MMDDhhmmCCYY
# hwclock --utc --systohc
# hwclock --show

Ora este afișată în mod normal în ora locală pe sistemul Debian, dar hardware-ul și ora sistemului utilizează de obicei UTC(GMT).

Dacă ora hardware este stabilită la UTC, modificați configurația la „UTC=yes” în „/etc/default/rcS”.

Următoarele reconfigurează fusul orar utilizat de sistemul Debian.

# dpkg-reconfigure tzdata

Dacă doriți să actualizați ora sistemului prin rețea, luați în considerare utilizarea serviciului NTP cu pachete precum ntp, ntpdate și chrony.

	Indicație
	În systemd, utilizați în schimb systemd-timesyncd pentru sincronizarea orei în rețea. Consultați systemd-timesyncd(8).

Consultați următoarele.

	Indicație
	ntptrace(8) din pachetul ntp poate urmări un lanț de servere NTP până la sursa primară.

Controlorii pentru plăcile de sunet pentru versiunea actuală de Linux sunt furnizați de Advanced Linux Sound Architecture (ALSA). ALSA oferă modul de emulare pentru Open Sound System (OSS) anterior, pentru compatibilitate.

Aplicațiile software pot fi configurate nu numai pentru a accesa direct dispozitivele audio, ci și pentru a le accesa prin intermediul unui sistem standardizat de servere audio. În prezent, PulseAudio, JACK și PipeWire sunt utilizate ca sisteme de servere audio. Consultați Debian wiki page on Sound -- pagina wiki Debian despre sunet pentru a afla ultimele noutăți.

De obicei, există un motor de sunet comun pentru fiecare mediu grafic de birou popular. Fiecare motor de sunet utilizat de aplicație poate alege să se conecteze la diferite servere de sunet.

	Indicație
	Utilizați „cat /dev/urandom > /dev/audio” sau speaker-test(1) pentru a testa difuzorul (^C pentru a opri).

	Indicație
	Dacă nu auziți sunetul, este posibil ca difuzorul să fie conectat la o ieșire mută. Sistemele audio moderne au mai multe ieșiri. alsamixer(1) din pachetul alsa-utils este util pentru configurarea volumului și a opțiunilor de dezactivare a sunetului.

Pentru configurarea partiției discului, deși fdisk(8) a fost considerat standard, parted(8) merită o anumită atenție. „Date de partiționare a discului”, „tabel de partiții”, „hartă de partiții” și „etichetă de disc” sunt toate sinonime.

PC-urile mai vechi utilizează schema clasică Master Boot Record (MBR) pentru a stoca datele de partiționare a discului în primul sector, adică sectorul 0 LBA (512 octeți).

PC-urile recente cu Unified Extensible Firmware Interface (UEFI), inclusiv Mac-urile bazate pe Intel, utilizează schema GUID Partition Table (GPT) pentru a stoca datele de partiționare a discului care nu se află în primul sector.

Deși fdisk(8) a fost standardul pentru instrumentul de partiționare a discurilor, parted(8) îl înlocuiește.

	Atenție
	Deși parted(8) pretinde că creează și redimensionează sistemul de fișiere, este mai sigur să faceți astfel de lucruri folosind instrumente specializate bine întreținute, cum ar fi mkfs (8) (mkfs.msdos(8), mkfs.ext2(8), mkfs.ext3(8), mkfs.ext4(8), …) și resize2fs(8).

	Notă
	Pentru a comuta între GPT și MBR, trebuie să ștergeți direct primele câteva blocuri din conținutul discului (consultați Secțiune 9.8.6, „Ștergerea conținutului fișierului”) și să utilizați „parted /dev/sdx mklabel gpt” sau „parted /dev/sdx mklabel msdos” pentru a-l pune în loc. Rețineți că „msdos” este utilizat aici pentru MBR.

LVM2 este un manager de volume logice pentru nucleul Linux. Cu LVM2, partițiile de disc pot fi create pe volume logice în loc de discuri dure fizice.

LVM necesită următoarele.

Vă rugăm să începeți să învățați LVM2 din următoarele pagini de manual.

Pentru sistemul de fișiere ext4, pachetul e2fsprogs oferă următoarele.

Comenzile mkfs(8) și fsck(8) sunt furnizate de pachetul e2fsprogs ca interfețe pentru diverse programe dependente de sistemul de fișiere (mkfs.fstype și fsck.fstype). Pentru sistemul de fișiere ext4, acestea sunt mkfs.ext4(8) și fsck.ext4(8) (acestea sunt legate simbolic de mke2fs(8) și e2fsck(8)).

Comenzi similare sunt disponibile pentru fiecare sistem de fișiere acceptat de Linux.

Indicație

Sistemul de fișiere Ext4 este sistemul de fișiere implicit pentru sistemul Linux și se recomandă insistent utilizarea acestuia, cu excepția cazului în care aveți motive specifice pentru a nu o face. Starea Btrfs poate fi găsită la Debian wiki on btrfs și kernel.org wiki on btrfs. Se preconizează că acesta va fi următorul sistem de fișiere implicit după sistemul de fișiere ext4. Unele instrumente permit accesul la sistemul de fișiere fără suportulasigurat de nucleul Linux (a se vedea Secțiune 9.8.2, „Manipularea fișierelor fără montarea discului”).

Discul/unitatea cu stare solidă („Solid State Drive”: SSD) este detectată automat acum.

Reduceți accesările inutile la disc pentru a preveni uzura discului prin montarea „tmpfs” în ruta de date volatile din /etc/fstab.

Puteți monitoriza și înregistra discul dvs. dur compatibil cu SMART cu ajutorul demonului smartd(8).

	Indicație
	Demonul smartd(8) poate fi personalizat cu ajutorul fișierului /etc/smartd.conf, inclusiv modul în care se pot primi notificări de avertizare.

Partițiile create cu ajutorul Managerul de volume logice („Logical Volume Manager”: LVM) (funcționalitate Linux) în momentul instalării pot fi redimensionate cu ușurință prin concatenarea extinderilor pe acestea sau prin trunchierea extinderilor de pe acestea pe mai multe dispozitive de stocare, fără a fi necesară o reconfigurare majoră a sistemului.

Dacă aveți spațiu utilizabil într-o altă partiție (de exemplu, „/path/to/empty” și „/path/to/work”), puteți crea un director în aceasta și îl puteți stivui pe un director vechi (de exemplu, „/path/to/old ”) unde aveți nevoie de spațiu, utilizând OverlayFS pentru nucleul Linux 3.18 sau mai recent (Debian Stretch 9.0 sau mai recent).

$ sudo mount -t overlay overlay \
  -olowerdir=/path/to/old-dir,upperdir=/path/to/empty,workdir=/path/to/work

Aici, „/path/to/empty” și „/path/to/work” ar trebui să se afle pe partiția cu acces RW pentru a scrie pe „/path/to/old”.

# dd if=/dev/sdb of=disk.img; sync

# cp /dev/sdb disk.img ; sync

# cat /dev/sdb > disk.img ; sync

Imaginea discului master boot record (MBR) (a se vedea Secțiune 9.6.2, „Configurarea partițiilor de disc”) al unui PC tradițional, care se află în primul sector al discului IDE primar, poate fi creată folosind dd(1) după cum urmează.

# dd if=/dev/sda of=mbr.img bs=512 count=1
# dd if=/dev/sda of=mbr-nopart.img bs=446 count=1
# dd if=/dev/sda of=mbr-part.img skip=446 bs=1 count=66

Dacă creați o imagine a unei partiții a discului original, înlocuiți „/dev/sda” cu „/dev/sda1” etc.

Imaginea de disc „partition.img” care conține o singură imagine de partiție poate fi montată și demontată utilizând dispozitivul de buclă loop device după cum urmează.

# losetup --show -f partition.img
/dev/loop0
# mkdir -p /mnt/loop0
# mount -t auto /dev/loop0 /mnt/loop0
...hack...hack...hack
# umount /dev/loop0
# losetup -d /dev/loop0

Acest lucru poate fi simplificat după cum urmează.

# mkdir -p /mnt/loop0
# mount -t auto -o loop partition.img /mnt/loop0
...hack...hack...hack
# umount partition.img

Fiecare partiție a imaginii discului „disk.img” care conține mai multe partiții poate fi montată utilizând dispozitivul de buclă loop device.

# losetup --show -f -P disk.img
/dev/loop0
# ls -l /dev/loop0*
brw-rw---- 1 root disk   7,  0 Apr  2 22:51 /dev/loop0
brw-rw---- 1 root disk 259, 12 Apr  2 22:51 /dev/loop0p1
brw-rw---- 1 root disk 259, 13 Apr  2 22:51 /dev/loop0p14
brw-rw---- 1 root disk 259, 14 Apr  2 22:51 /dev/loop0p15
# fdisk -l /dev/loop0
Disk /dev/loop0: 2 GiB, 2147483648 bytes, 4194304 sectors
Units: sectors of 1 * 512 = 512 bytes
Sector size (logical/physical): 512 bytes / 512 bytes
I/O size (minimum/optimal): 512 bytes / 512 bytes
Disklabel type: gpt
Disk identifier: 6A1D9E28-C48C-2144-91F7-968B3CBC9BD1

Device         Start     End Sectors  Size Type
/dev/loop0p1  262144 4192255 3930112  1.9G Linux root (x86-64)
/dev/loop0p14   2048    8191    6144    3M BIOS boot
/dev/loop0p15   8192  262143  253952  124M EFI System

Partition table entries are not in disk order.
# mkdir -p /mnt/loop0p1
# mkdir -p /mnt/loop0p15
# mount -t auto /dev/loop0p1 /mnt/loop0p1
# mount -t auto /dev/loop0p15 /mnt/loop0p15
# mount |grep loop
/dev/loop0p1 on /mnt/loop0p1 type ext4 (rw,relatime)
/dev/loop0p15 on /mnt/loop0p15 type vfat (rw,relatime,fmask=0002,dmask=0002,allow_utime=0020,codepage=437,iocharset=ascii,shortname=mixed,utf8,errors=remount-ro)
...hack...hack...hack
# umount /dev/loop0p1
# umount /dev/loop0p15
# losetup -d /dev/loop0

Alternativ, efecte similare pot fi obținute utilizând dispozitivele device mapper create de kpartx(8) din pachetul kpartx, după cum urmează.

# kpartx -a -v disk.img
add map loop0p1 (253:0): 0 3930112 linear 7:0 262144
add map loop0p14 (253:1): 0 6144 linear 7:0 2048
add map loop0p15 (253:2): 0 253952 linear 7:0 8192
# fdisk -l /dev/loop0
Disk /dev/loop0: 2 GiB, 2147483648 bytes, 4194304 sectors
Units: sectors of 1 * 512 = 512 bytes
Sector size (logical/physical): 512 bytes / 512 bytes
I/O size (minimum/optimal): 512 bytes / 512 bytes
Disklabel type: gpt
Disk identifier: 6A1D9E28-C48C-2144-91F7-968B3CBC9BD1

Device         Start     End Sectors  Size Type
/dev/loop0p1  262144 4192255 3930112  1.9G Linux root (x86-64)
/dev/loop0p14   2048    8191    6144    3M BIOS boot
/dev/loop0p15   8192  262143  253952  124M EFI System

Partition table entries are not in disk order.
# ls -l /dev/mapper/
total 0
crw------- 1 root root 10, 236 Apr  2 22:45 control
lrwxrwxrwx 1 root root       7 Apr  2 23:19 loop0p1 -> ../dm-0
lrwxrwxrwx 1 root root       7 Apr  2 23:19 loop0p14 -> ../dm-1
lrwxrwxrwx 1 root root       7 Apr  2 23:19 loop0p15 -> ../dm-2
# mkdir -p /mnt/loop0p1
# mkdir -p /mnt/loop0p15
# mount -t auto /dev/mapper/loop0p1 /mnt/loop0p1
# mount -t auto /dev/mapper/loop0p15 /mnt/loop0p15
# mount |grep loop
/dev/loop0p1 on /mnt/loop0p1 type ext4 (rw,relatime)
/dev/loop0p15 on /mnt/loop0p15 type vfat (rw,relatime,fmask=0002,dmask=0002,allow_utime=0020,codepage=437,iocharset=ascii,shortname=mixed,utf8,errors=remount-ro)
...hack...hack...hack
# umount /dev/mapper/loop0p1
# umount /dev/mapper/loop0p15
# kpartx -d disk.img

$ dd bs=1 count=0 if=/dev/zero of=disk.img seek=5G

Puteți crea un sistem de fișiere ext4 pe această imagine de disc „disk.img” utilizând dispozitivul de buclă loop device după cum urmează.

# losetup --show -f disk.img
/dev/loop0
# mkfs.ext4 /dev/loop0
...hack...hack...hack
# losetup -d /dev/loop0
$ du  --apparent-size -h disk.img
5.0G  disk.img
$ du -h disk.img
83M disk.img

Pentru „disk.img”, dimensiunea fișierului este de 5,0 Gio, iar utilizarea efectivă a discului este de doar 83 Mio. Această discrepanță este posibilă deoarece ext4 poate stoca fișiere disperse.

	Indicație
	Utilizarea efectivă a discului de către fișierul dispers crește odată cu datele care sunt scrise pe acesta.

Folosind o operație similară pe dispozitivele create de dispozitivul de buclă loop device sau device mapper ca în Secțiune 9.7.3, „Montarea fișierului imagine disc”, puteți partiționa această imagine de disc „disk.img” folosind parted(8) sau fdisk(8) și puteți crea un sistem de fișiere pe acesta folosind mkfs.ext4(8), mkswap(8) etc.

	Indicație
	Atât genisoimage(1) furnizat de cdrkit, cât și xorrisofs(1) furnizat de Libburnia au aceeași sintaxă de comandă, cu excepția numelui comenzii.

Fișierul imagine ISO9660 „cd.iso” din arborele directorului sursă „source_directory” poate fi creată folosind genisoimage(1) furnizat de cdrkit după cum urmează.

#  genisoimage -r -J -T -V volume_id -o cd.iso source_directory

În mod similar, fișierul imagine ISO9660 ce poate fi pornit, „cdboot.iso”, poate fi creat din debian-installer, ca arbore de directoare în „source_directory”, prin următoarele.

#  genisoimage -r -o cdboot.iso -V volume_id \
   -b isolinux/isolinux.bin -c isolinux/boot.cat \
   -no-emul-boot -boot-load-size 4 -boot-info-table source_directory

Aici încărcătorul de pornire Isolinux Isolinux boot loader (a se vedea Secțiune 3.1.2, „Etapa 2: încărcătorul de pornire”) este utilizat pentru pornire.

Puteți calcula valoarea md5sum și crea imaginea ISO9660 direct de pe dispozitivul CD-ROM, după cum urmează.

$ isoinfo -d -i /dev/cdrom
CD-ROM is in ISO 9660 format
...
Logical block size is: 2048
Volume size is: 23150592
...
# dd if=/dev/cdrom bs=2048 count=23150592 conv=notrunc,noerror | md5sum
# dd if=/dev/cdrom bs=2048 count=23150592 conv=notrunc,noerror > cd.iso

	Avertisment
	Pentru a obține rezultatul corect, trebuie să evitați cu atenție eroarea de citire anticipată a sistemului de fișiere ISO9660 din Linux, așa cum este descris mai sus.

Sistemele software RAID oferite de nucleul Linux asigură redundanța datelor la nivelul sistemului de fișiere al nucleului pentru a obține un nivel ridicat de fiabilitate a stocării.

Există instrumente pentru a adăuga redundanță de date la fișiere la nivel de program de aplicație, pentru a obține niveluri ridicate de fiabilitate a stocării.

Există mai multe modalități de a șterge complet datele de pe un dispozitiv precum un disc dur, de exemplu, un stick de memorie USB la „/dev/sda”.

	Atenție
	Verificați mai întâi locația stick-ului de memorie USB cu mount(8) înainte de a executa comenzile de aici. Dispozitivul indicat de „/dev/sda” poate fi un disc dur SCSI sau un disc dur serial-ATA pe care se află întregul sistem.

Ștergeți tot conținutul discului punând datele la 0 cu următoarea comandă.

# dd if=/dev/zero of=/dev/sda

Ștergeți totul suprascriind cu date aleatorii, ca mai jos.

# dd if=/dev/urandom of=/dev/sda

Ștergeți totul suprascriind cu date aleatorii în mod foarte eficient, în felul următor.

# shred -v -n 1 /dev/sda

Alternativ, puteți utiliza badblocks(8) cu opțiunea -t random.

Deoarece dd(1) este disponibil din shell-ul multor CD-uri Linux care pot fi pornite, cum ar fi CD-ul de instalare Debian, puteți șterge complet sistemul instalat executând o comandă de ștergere de pe un astfel de suport pe discul dur al sistemului, de exemplu, „/dev/sda”, „/dev/sda” etc.

Zona neutilizată de pe un disc dur (sau stick de memorie USB), de exemplu „/dev/sdb1”, poate conține încă date șterse, deoarece acestea sunt doar deconectate de la sistemul de fișiere. Acestea pot fi șterse prin suprascriere.

# mount -t auto /dev/sdb1 /mnt/foo
# cd /mnt/foo
# dd if=/dev/zero of=junk
dd: writing to `junk': No space left on device
...
# sync
# umount /dev/sdb1

	Avertisment
	De obicei, acest lucru este suficient pentru stick-ul de memorie USB. Dar nu este perfect. Majoritatea părților din numele fișierelor șterse și atributele acestora pot fi ascunse și pot rămâne în sistemul de fișiere.

$ ls -li
total 0
2738405 -rw-r--r-- 1 root root 0 2008-09-15 20:21 bar
2738404 -rw-r--r-- 2 root root 0 2008-09-15 20:21 baz
2738404 -rw-r--r-- 2 root root 0 2008-09-15 20:21 foo

Atât „baz” cât și „foo” au un număr de legături de „2” (>1), ceea ce arată că au legături dure. Numărul lor de nod-i este comune „2738404”. Aceasta înseamnă că sunt același fișier legat dur. Dacă nu găsiți toate fișierele legate dur din întâmplare, le puteți căuta după nodul-i, de exemplu „2738404”, în felul următor.

# find /path/to/mount/point -xdev -inum 2738404

Puteți cripta conținutul dispozitivelor de mare volum amovibile, de exemplu un stick de memorie USB pe „/dev/sdx”, utilizând dm-crypt/LUKS. Pur și simplu îl formatați după cum urmează.

# fdisk /dev/sdx
... "n" "p" "1" "return" "return" "w"
# cryptsetup luksFormat /dev/sdx1
...
# cryptsetup open /dev/sdx1 secret
...
# ls -l /dev/mapper/
total 0
crw-rw---- 1 root root  10, 60 2021-10-04 18:44 control
lrwxrwxrwx 1 root root       7 2021-10-04 23:55 secret -> ../dm-0
# mkfs.vfat /dev/mapper/secret
...
# cryptsetup close secret

Apoi, acesta poate fi montat la fel ca unul normal pe „/media/username/disk_label”, cu excepția solicitării parolei (a se vedea Secțiune 10.1.7, „Dispozitive de stocare amovibile (detașabile)”) în mediul grafic de birou modern utilizând pachetul udisks2. Diferența este că toate datele scrise pe acesta sunt criptate. Introducerea parolei poate fi automatizată folosind «keyring» (a se vedea Secțiune 10.3.6, „Inel de chei pentru parole”).

În mod alternativ, puteți formata suportul în alt tip de sistem de fișiere, de exemplu, ext4 cu „mkfs.ext4 /dev/mapper/sdx1”. Dacă se utilizează în schimb btrfs, trebuie instalat pachetul udisks2-btrfs. Pentru aceste sisteme de fișiere, este posibil să fie necesară configurarea drepturilor de proprietate și a permisiunilor pentru fișiere.

Consultați „The Linux kernel user’s and administrator’s guide » The kernel’s command-line parameters" pentru detalii.

Dacă utilizați initrd în Secțiune 3.1.2, „Etapa 2: încărcătorul de pornire”, asigurați-vă că citiți informațiile aferente în initramfs-tools(8), update-initramfs(8), mkinitramfs(8) și initramfs.conf(5).

	Avertisment
	Nu puneți legături simbolice către directoarele din arborele sursă (de exemplu, „/usr/src/linux*”) din „/usr/include/linux” și „/usr/include/asm” atunci când compilați sursa nucleului Linux; (unele documente învechite sugerează acest lucru).

Notă

La compilarea celui mai recent nucleu Linux pe sistemul Debian stable, poate fi necesară utilizarea celor mai recente instrumente retro-adaptate din Debian unstable. module-assistant(8) (sau forma sa scurtă m-a) ajută utilizatorii să construiască și să instaleze cu ușurință pachetul (pachetele) de module pentru unul sau mai multe nuclee personalizate. dynamic kernel module support (DKMS) este un nou cadru independent de distribuție conceput pentru a permite actualizarea modulelor individuale ale nucleului fără schimbarea întregului nucleu. Acest lucru este utilizat pentru întreținerea modulelor din afara arborelui. De asemenea, acest lucru facilitează foarte mult reconstruirea modulelor pe măsură ce actualizați nucleele.

Firmware-ul este codul sau datele încărcate pe dispozitivul atașat sistemului țintă (de exemplu, microcode CPU, codul de redare care rulează pe GPU sau FPGA / CPLD date, ...). Unele pachete firmware sunt disponibile ca software gratuit, dar multe pachete firmware nu sunt disponibile ca software gratuit deoarece conțin date binare fără sursă. Instalarea acestor date de firmware este esențială pentru ca dispozitivul să funcționeze conform așteptărilor.

Vă rugăm să rețineți că accesul la pachetele non-free-firmware sunt furnizate de mediile de instalare oficiale pentru a oferi utilizatorului o experiență de instalare funcțională începând cu Debian 12 Bookworm. Zona non-free-firmware este descrisă în Secțiune 2.1.5, „Noțiuni de bază despre arhiva Debian”.

Vă rugăm să rețineți, de asemenea, că datele firmware descărcate de fwupd de la Linux Vendor Firmware Service și încărcate în nucleul Linux care rulează pot fi non-free.

Există mai multe platforme de virtualizare și instrumente de emulare.

Virtualizarea containerelor utilizează Secțiune 4.7.5, „Caracteristici de securitate Linux” și este tehnologia de bază a Secțiune 7.7, „Cutia cu nisip (sandbox)”.

Iată câteva pachete care vă vor ajuta să configurați sistemul virtualizat.

Consultați articolul Wikipedia Compararea platformelor de mașini virtuale pentru o comparație detaliată a diferitelor soluții de virtualizare a platformelor.

	Notă
	Nucleele Debian implicite acceptă KVM de la lenny.

Fluxul de lucru tipic pentru virtualizare implică mai multe etape.

Pentru fișierul imagine de disc brut, vedeți Secțiune 9.7, „Imaginea discului”.

Pentru alte fișiere imagine de disc virtual, puteți utiliza qemu-nbd(8) pentru a le exporta utilizând protocolul network block device (dispozitiv de blocuri din rețea) și a le monta utilizând modulul nucleului nbd.

qemu-nbd(8) acceptă formatele de disc acceptate de QEMU: raw, qcow2, qcow, vmdk, vdi, bochs, cow (user-mode Linux copy-on-write), parallels, dmg, cloop, vpc, vvfat (VFAT virtual) și host_device.

Dispozitivul network block device poate accepta partiții în același mod ca dispozitivul loop device (consultați Secțiune 9.7.3, „Montarea fișierului imagine disc”). Puteți monta prima partiție din „disk.img” după cum urmează.

# modprobe nbd max_part=16
# qemu-nbd -v -c /dev/nbd0 disk.img
...
# mkdir /mnt/part1
# mount /dev/nbd0p1 /mnt/part1

	Indicație
	Puteți exporta numai prima partiție din „disk.img” utilizând opțiunea „-P 1” la qemu-nbd(8).

Dacă doriți să încercați un nou mediu Debian de la o consolă terminal, vă recomand să utilizați chroot. Acest lucru vă permite să rulați aplicații de consolă Debian unstable și testing fără riscurile obișnuite asociate și fără repornire. chroot(8) este cea mai de bază modalitate.

	Atenție
	Exemplele de mai jos presupun că atât sistemul părinte, cât și sistemul chroot au aceeași arhitectură CPU amd64.

Deși puteți crea manual un mediu chroot(8) utilizând debootstrap(1), acest lucru necesită eforturi netriviale.

Pachetul sbuild pentru a construi pachete Debian din sursă utilizează mediul chroot gestionat de pachetul schroot. Acesta vine cu scriptul ajutător sbuild-createchroot(1). Să învățăm cum funcționează executându-l după cum urmează.

$ sudo mkdir -p /srv/chroot
$ sudo sbuild-createchroot -v --include=eatmydata,ccache unstable /srv/chroot/unstable-amd64-sbuild http://deb.debian.org/debian
 ...

Vedeți cum debootstrap(8) completează datele sistemului pentru mediul unstable sub „/srv/chroot/unstable-amd64-sbuild” pentru un sistem de compilare minim.

Vă puteți conecta la acest mediu utilizând schroot(1).

$ sudo schroot -v -c chroot:unstable-amd64-sbuild

Vedeți cum este creat un shell de sistem care rulează în mediul unstable.

	Notă
	Fișierul „/usr/sbin/policy-rc.d” care iese întotdeauna cu 101 împiedică pornirea automată a programelor demon pe sistemul Debian. Consultați „/usr/share/doc/init-system-helpers/README.policy-rc.d.gz”.

	Notă
	Unele programe sub chroot pot necesita acces la mai multe fișiere din sistemul părinte pentru a funcționa decât oferă sbuild-createchroot conform celor de mai sus. De exemplu, „/sys”, „/etc/passwd”, „/etc/group”, „/var/run/utmp”, „/var/log/wtmp” etc. pot necesita să fie montatecu opțiunea „--bind” sau copiate.

	Indicație
	Pachetul sbuild ajută la construirea unui sistem chroot și construiește un pachet în chroot folosind schroot ca sistem de gestionare și manipulare a datelor. Este un sistem ideal pentru a verifica dependențele de construcție. Vedeți mai multe despre sbuild la Debian wiki și sbuild exemplu de configurare în „Guide for Debian Maintainers”.

	Indicație
	Comanda systemd-nspawn(1) ajută la rularea unei comenzi sau a unui sistem de operare într-un container de dimensiuni reduse în moduri similare cu chroot. Este mai puternic deoarece utilizează spații de nume pentru a virtualiza complet arborele de procese, IPC, numele de gazdă, numele de domeniu și, opțional, bazele de date de rețea și de utilizator. Consultați systemd-nspawn.

Dacă doriți să încercați un nou mediu grafic de birou al oricărui sistem de operare, vă recomand să utilizați QEMU sau KVM pe un sistem Debian stable pentru a rula mai multe sisteme de mediu de birou în siguranță utilizând virtualizare. Acestea vă permit să rulați orice aplicații de mediu de birou, inclusiv cele din Debian unstable și testing, fără riscurile obișnuite asociate cu acestea și fără repornire.

Deoarece QEMU pur este foarte lent, se recomandă accelerarea acestuia cu KVM atunci când sistemul gazdă îl acceptă.

Gestionarul de mașini virtuale cunoscut și ca virt-manager este un instrument cu interfață grafică, convenabil pentru gestionarea mașinilor virtuale KVM prin libvirt.

Imaginea discului virtual „virtdisk.qcow2” care conține un sistem Debian pentru QEMU poate fi creată utilizând debian-installer: Small CDs după cum urmează.

$ wget https://cdimage.debian.org/debian-cd/5.0.3/amd64/iso-cd/debian-503-amd64-netinst.iso
$ qemu-img create -f qcow2 virtdisk.qcow2 5G
$ qemu -hda virtdisk.qcow2 -cdrom debian-503-amd64-netinst.iso -boot d -m 256
...

	Indicație
	Rularea altor distribuții GNU/Linux precum Ubuntu și Fedora sub virtualizare este o modalitate excelentă de a învăța sfaturi de configurare. Alte sisteme de operare proprietare pot fi rulate foarte bine și sub această virtualizare GNU/Linux.

Vedeți mai multe sfaturi la Debian wiki: SystemVirtualization.